

Vrajitorul IItoate astea [...] starneau in el o senzatie insuportabila de comuniune cu ea, sangvina, dermica, multivasculara, ca si cum bisectoarea monstruoasa care pompa toate sucurile din adancurile lui se extindea in ea ca o linie punctata pulsanda, ca si cum fata asta crestea din el, ca si cum, cu fiecare miscare nepasatoare, ea se tragea brusc si isi scutura radacinile vitale infipte in maruntaiele fiintei lui, astfel incat, cand isi schimba brusc pozitia sau pleca in graba, el simtea o zdruncinatura, o smucitura barbara, o pierdere momentana a echilibrului: ca si cum te-ai trezi deodata tarat pe spate prin praf, dand cu capul de pamant, tras cu puteVrajitorul II


Vrajitorul ISau era chinul ce-i insotea intotdeauna dorinta deznadajduita de a extrage ceva anume din frumusete, de a o ingheta pentru o clipa , de a face ceva cu ea orice, numai sa fie un contact care, cumva, oricum, sa-i potoleasca dorinta? De ce-si spargea creierii cu asta? Ea va lua iar viteza si va disparea iar maine o alta va trece pe langa el ca un fulger si astfel, intr-o succesiune de disparitii, va trece viata lui. Sau, poate, nu va trece?Vrajitorul I
--
...to live is not enough to be alive...
Previous PageNext Page